Cercetatorii de la McKinsey considera ca in prezent se deschide o noua era a prosperitatii, axata pe sustenabilitate, incluziune si crestere. Este vorba despre o agenda care promoveaza inovatia, reducand in acelasi timp impactul asupra mediului si imbunatatind calitatea vietii oamenilor din intreaga lume. Indeplinirea acestor ambitii implica investitii majore de capital in sectorul privat si public, in infrastructura de tranzitie climatica si in sprijinirea redresarii si cresterii economice. In viitorul apropiat omenirea va fi martor al unui val de cheltuieli de capital, cresterea investitiilor estimate la 130.000 de miliarde USD vizand in principal proiecte de decarbonizare si reinnoire a infrastructurii critice. Din pacate, la momentul actual putine organizatii sunt pregatite sa ofere acest aflux de capital cu viteza si eficienta necesare. Multe companii sunt impovarate de lanturile ineficiente de aprovizionare si de sistemele perimate de livrare. Dupa cum se stie, fundamentarea costurilor de constructie a unui activ fizic, cum ar fi o fabrica de productie, este mult mai dificila in prezent decat a fost in urma cu cateva decenii, avand in vedere inflatia, cerintele riguroase de sustenabilitate si schimbarile rapide ale tehnologiei si reglementarilor. De aceea, costul ridicat al construirii va trebui compensat prin cheltuieli de operare mai mici. Realizarea unei investitii de mare amploare nu mai este doar competenta expertilor in IT sau inginerie. Este posibil ca responsabilitatea pentru planurile cheltuielilor de capital de la un capat la altul sa treaca responsabilitatea managementului executiv, a carui implicare va fi obligatorie pentru a se asigura ca echipa contabila planifica in mod corespunzator cheltuielile viitoare de nivel foarte ridicat, cu efect direct asupra alocarii capitalului si gestionarii riscului. De asemenea, proprietarii vor deveni interesati de rentabilitatea unei astfel de investitii masive si de probabilitatea ei de succes, in sensul atingerii obiectivelor de performanta financiara.
In trecut, responsabilii proiectelor de capital s-au bazat pe practici de optimizare a investitiilor individuale, indiferent de tipul sau anvergura acestora. In cazul proiectelor de nivel mediu (de exemplu, constructia unei centrale atomoelectrice), depasirile de costuri se incadreaza in jurul valorii de 1,2 miliarde de USD sau 79% din valoarea totala a proiectului, iar intarzierile sunt cuprinse intre sase luni si doi ani. Este clar ca o abordare de acest gen nu va fi potrivita in cazul investitiilor in decarbonizare si sustenabilitate, in care grupuri de proiecte similare (cum ar fi parcuri eoliene si fotovoltaice) sunt livrate in mod repetat pentru o perioada lunga de timp. De asemenea, obiectivele caracterizate prin emisii scazute de dioxid de carbon implica consideratii diferite. De exemplu, construirea unei instalatii de energie regenerabila poate necesita, executia unei capacitatii de stocare a energiei pentru a asigura tamponul necesar.
Amenintarea tot mai mare a riscurilor climatice, va obliga firmele sa fie extrem de atente la modul in care proiecteaza activele si la locurile unde le amplaseaza. In concluzie, o abordare mai fiabila este constituita de aplicarea unei strategii sinergice de portofoliu, in care planificarea are loc de sus in jos, cu scopul de a dezvolta si livra fiecare proiect, astfel incat rezultatele generale ale portofoliului de cheltuieli de capital sa fie optimizate. Pentru detalii suplimentare, click aici
