Una dintre directiile cele mai importante de actiune si, pentru Romania, din pacate, printre putinele metode aflate la dispozitie pentru a asigura un grad de siguranta la foc echivalent cu cel din Occident, este aceea de a oferi utilizatorilor un nivel acceptabil de educatie din punctul respectiv de vedere. Daca pe plan national de multe ori tara noastra nu-si permite, din diverse motive, derularea unor proiecte de investitii care sa vizeze masuri constructive si tehnice similare celor din statele dezvoltate ale lumii, este posibila orientarea catre mijloacele educationale (sau operationale conform denumirii oficiale), care sunt ieftine si garanteaza o adaptare moderna si corecta a reactiei la foc a oamenilor. In materie de siguranta la incendiu, cuantificarea riscurilor permite compararea eficientei intre mai multe concepte previzibile de protectie si, pe aceasta cale, alegerea ansamblului de masuri de siguranta care este cel mai usor de adaptat la situatia concreta.Variabile dificil greu de introdus in ecuatia riscului de foc
O metoda de cuantificare a riscului este aplicabila atata vreme cat sistemul studiat este definit perfect si descris din punctul de vedere al surselor pertubatoare capabile sa conduca la un sinistru, precum si al comportamentului sau in cazul respectiv. Daca sistemul este unul cunoscut, acesta poate fi comparat cu altele existente, pentru care se cunosc elementele componente. In general, o valoare a riscului corespunde produsului dintre probabilitatea de aparitie a unui eveniment si consecintele acestuia. Evaluarea sa este posibila in domeniul sigurantei la foc, cu conditia aplicarii catorva ipoteze simplificatoare, rolul specialistului fiind in situatia data, inainte de toate, acela de a alege ipotezele de lucru astfel incat rezultatul final sa fie plauzibil si rezonabil. Procedura respectiva poate genera elemente determinante pentru definirea optiunilor tehnice vitale in elaborarea conceptelor de securitate. Cu toate acestea, avand in vedere nivelul actual al cunostintelor, nu este posibila cuantificarea precisa a influentei comportamentului uman asupra riscului de incendiu. Practic, se stie ca omul intervine in mod obligatoriu in functionarea tuturor sistemelor (in materie control, reglaj, intretinere, actionare, etc.), iar de aici deriva intrebarea legitima: cum se poate introduce in ecuatie factorul uman si cum actioneaza acesta intr-o analiza de risc?
O metoda de cuantificare a riscului este aplicabila atata vreme cat sistemul studiat este definit perfect si descris din punctul de vedere al surselor pertubatoare capabile sa conduca la un sinistru, precum si al comportamentului sau in cazul respectiv. Daca sistemul este unul cunoscut, acesta poate fi comparat cu altele existente, pentru care se cunosc elementele componente. In general, o valoare a riscului corespunde produsului dintre probabilitatea de aparitie a unui eveniment si consecintele acestuia. Evaluarea sa este posibila in domeniul sigurantei la foc, cu conditia aplicarii catorva ipoteze simplificatoare, rolul specialistului fiind in situatia data, inainte de toate, acela de a alege ipotezele de lucru astfel incat rezultatul final sa fie plauzibil si rezonabil. Procedura respectiva poate genera elemente determinante pentru definirea optiunilor tehnice vitale in elaborarea conceptelor de securitate. Cu toate acestea, avand in vedere nivelul actual al cunostintelor, nu este posibila cuantificarea precisa a influentei comportamentului uman asupra riscului de incendiu. Practic, se stie ca omul intervine in mod obligatoriu in functionarea tuturor sistemelor (in materie control, reglaj, intretinere, actionare, etc.), iar de aici deriva intrebarea legitima: cum se poate introduce in ecuatie factorul uman si cum actioneaza acesta intr-o analiza de risc?
Actiunile omului din spatele cauzelor tehnice ale dezastrului
In ultima jumatate de secol, au fost obtinute rezultate importante in domeniul fiabilitatii sistemelor tehnice, in special datorita studiului sistematic al acestui parametru care caracterizeaza functionarea componentelor. In respectiva evolutie, a fost acordata o importanta tot mai mare factorului uman, privit ca o cauza a accidentelor, incendiilor etc. De fapt, daca se analizeaza intr-o maniera suficient de precisa motivele unei calamitati din aceasta categorie, se constata faptul ca omul intervine intotdeauna, la un nivel sau altul. Aspectele tehnice si umane sunt, practic, impletite. Este suficient, de exemplu, sa fie analizate consecintele neglijentelor in activitatea de intretinere, lipsa de precautie intr-o munca de rutina, reactia negativa in cursul unui eveniment particular, nerespectarea unui consemn de alarma etc. In realitate, devine clar faptul ca actiunile umane se ascund in spatele cauzelor tehnice ale sinistrului. Acest lucru este normal daca de are in vedere faptul ca acest tip de erori tine de comportamentul specific omului. Pentru a putea califica riscul care decurge de aici, este necesara definirea clara a erorii care poate duce la un incident sau la o cascada de incidente, care se sfarsesc printr-un dezastru. Trebuie mentionat faptul ca omul isi adapteaza comportamentul in functie de ceea ce el stie, deci de imaginea subiectiva pe care si-o face asupra situatiei, in scopul de a-si simplifica existenta. In consecinta, modul sau de a actiona va evolua in timp, in functie de propriile sale cunostinte si de dezvoltarea situatiei de ansamblu. De exemplu, eroarea umana a unui angajat care se ocupa de intretinerea unui echipament se poate defini ca departarea dintre comportamentul - tip (ideal) stabilit de cel care a stabilit conceptul si/sau de responsabilul de siguranta la foc, adaptat la persoana in cauza si actualizat in functie de evolutia echipamentului, respectiv comportamentul real al salariatului in situatia data. In viziunea specialistului in managementul sigurantei la foc, care incearca sa defineasca comportamentul "bun" (in scopul evitarii unui accident sau limitarii consecintelor acestuia) este importanta stabilirea clara a unor reguli, care sa fie adaptate nu numai unei cladiri, instalatii etc., dar si oamenilor. In mod suplimentar, aceasta inseamna ca elaborarea regulilor trebuie asociata instruirii personalului, astfel incat fiecare sa-si faca o imagine concreta si realista asupra riscului. Referitor la acest subiect, este important de tinut cont si de cunostintele anterioare ale persoanelor implicate.
In ultima jumatate de secol, au fost obtinute rezultate importante in domeniul fiabilitatii sistemelor tehnice, in special datorita studiului sistematic al acestui parametru care caracterizeaza functionarea componentelor. In respectiva evolutie, a fost acordata o importanta tot mai mare factorului uman, privit ca o cauza a accidentelor, incendiilor etc. De fapt, daca se analizeaza intr-o maniera suficient de precisa motivele unei calamitati din aceasta categorie, se constata faptul ca omul intervine intotdeauna, la un nivel sau altul. Aspectele tehnice si umane sunt, practic, impletite. Este suficient, de exemplu, sa fie analizate consecintele neglijentelor in activitatea de intretinere, lipsa de precautie intr-o munca de rutina, reactia negativa in cursul unui eveniment particular, nerespectarea unui consemn de alarma etc. In realitate, devine clar faptul ca actiunile umane se ascund in spatele cauzelor tehnice ale sinistrului. Acest lucru este normal daca de are in vedere faptul ca acest tip de erori tine de comportamentul specific omului. Pentru a putea califica riscul care decurge de aici, este necesara definirea clara a erorii care poate duce la un incident sau la o cascada de incidente, care se sfarsesc printr-un dezastru. Trebuie mentionat faptul ca omul isi adapteaza comportamentul in functie de ceea ce el stie, deci de imaginea subiectiva pe care si-o face asupra situatiei, in scopul de a-si simplifica existenta. In consecinta, modul sau de a actiona va evolua in timp, in functie de propriile sale cunostinte si de dezvoltarea situatiei de ansamblu. De exemplu, eroarea umana a unui angajat care se ocupa de intretinerea unui echipament se poate defini ca departarea dintre comportamentul - tip (ideal) stabilit de cel care a stabilit conceptul si/sau de responsabilul de siguranta la foc, adaptat la persoana in cauza si actualizat in functie de evolutia echipamentului, respectiv comportamentul real al salariatului in situatia data. In viziunea specialistului in managementul sigurantei la foc, care incearca sa defineasca comportamentul "bun" (in scopul evitarii unui accident sau limitarii consecintelor acestuia) este importanta stabilirea clara a unor reguli, care sa fie adaptate nu numai unei cladiri, instalatii etc., dar si oamenilor. In mod suplimentar, aceasta inseamna ca elaborarea regulilor trebuie asociata instruirii personalului, astfel incat fiecare sa-si faca o imagine concreta si realista asupra riscului. Referitor la acest subiect, este important de tinut cont si de cunostintele anterioare ale persoanelor implicate.
