La data de 26 iunie, in Bucuresti, a avut loc proiectul educational Summer Banking Academy, axat pe industria serviciilor financiare. Printre cei invitati sa ia cuvantul in cadrul evenimentului s-a aflat si guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.Am prilejul de a ma adresa din nou dvs. cu ocazia celei de-a patra editii a proiectului educational Summer Banking Academy organizat de Institutul Bancar Roman. Constat si de aceasta data ca acest proiect continua sa abordeze teme de actualitate. Sunt create premisele ca si aceasta editie sa genereze dezbateri interesante, asa cum s-a intamplat la cele anterioare.
Marturisesc ca, dintre subiectele pe care le veti discuta astazi si in zilele urmatoare, cel care ocupa un loc de frunte pe agenda preocuparilor mele este “Creditarea - provocari si oportunitati”. Nu este un secret faptul ca gradul de intermediere financiara din Romania, desi se plaseaza la cel mai scazut nivel dintre tarile membre ale Uniunii Europene, se mentine pe un trend descendent (27 la suta la finele anului 2017, fata de varful de aproape 40 la suta atins in 2011). Evident, motivele unei astfel de evolutii nu sunt lipsite de relevanta.
As incepe prin a remarca faptul ca declinul intermedierii financiare s-a produs in conditiile in care, totusi, in ultimii ani s-au consemnat cresteri ale creditului acordat sectorului privat - circa 5 la suta in 2017 si peste 6 la suta in termeni anuali in ianuarie-mai 2018. Evolutia sugereaza ca, fara a fi determinant, efectul de numitor - cresterea economica alerta, bazata nu pe credit bancar, ci pe stimuli fiscali si pe masuri de majorare a veniturilor - este relevant.
Importanti mi se par insa factorii care influenteaza dinamica si structura stocului de credite acordate sectorului privat. As mentiona, in primul rand, procesul de curatare a bilanturilor bancilor de credite neperformante, intensificat incepand cu anul 2014, ale carui efecte au contrabalansat, in proportie considerabila, fluxul de credite noi.
Tendintele divergente ale componentelor creditului neguvernamental - dinamica anuala alerta a creditului in lei (peste 16 la suta pe parcursul anului 2018), in contrast cu declinul celui in valuta si crestere semnificativ mai rapida a creditului acordat populatiei (9,2 la suta) comparativ cu acel acordat companiilor nefinanciare (2,6 la suta) - scot in evidenta si alti factori de influenta.
In divergenta observata la nivelul compozitiei pe monede, un rol important a revenit procesului de dezintermediere transfrontaliera, care a contribuit semnificativ la contractia creditului in valuta. In acelasi sens au actionat masurile prudentiale implementate in perioada 2011-2012, inclusiv la recomandarea Comitetului European de Risc Sistemic. Disparitia avantajului de cost al creditului in valuta, odata cu coborarea ratelor dobanzilor in lei la minime istorice si o mai buna perceptie a riscului valutar au accentuat aceasta tendinta.
La randul sau, cresterea modesta a creditului acordat companiilor nefinanciare aduce in discutie persistenta unor vulnerabilitati structurale, care limiteaza accesul firmelor la finantarea bancara. Astfel, in anul 2016 - ultimul an pentru care sunt disponibile informatii bilantiere centralizate -, o treime dintre firme au raportat pierderi (aproximativ jumatate dintre acestea, pentru al treilea an consecutiv). In plus, 44 la suta dintre companii aveau un nivel al capitalizarii sub cel prevazut de lege. Iar o astfel de situatie nu a constituit o particularitate a anului 2016, ci o constanta a ultimului deceniu, indiferent de faza ciclului economic: in medie, firmele care au inregistrat pierderi au reprezentat intre 40 si 50 la suta din numarul companiilor active, iar ponderea firmelor cu un nivel al capitalizarii sub limita reglementata a depasit 40 la suta.
Intr-o discutie referitoare la dinamica inca modesta a creditului neguvernamental nu ar trebui pierdut din vedere nici rolul jucat de incertitudinea legislativa, creata de initiative care vizau profilul de risc nu doar al creditelor viitoare, ci si al stocului existent (precum cele referitoare la darea in plata ori la rambursarea la cursul istoric a creditelor in franci elvetieni). In pofida faptului ca prevederile acestora au fost atenuate in urma interventiei Curtii Constitutionale, climatul de incertitudine generat a afectat oferta de credite.
Dincolo de factorii obiectivi care au actionat in sensul limitarii creditarii si a caror contracarare nu sta in puterea bancilor, exista si constrangeri a caror eliminare tine de acestea - este vorba in primul rand de pregatirea personalului bancar, in general, dar mai ales a celui implicat in activitatea de creditare. Evenimente precum cel de astazi ca de altfel si activitatea de ansamblu a Institutului Bancar Roman, reprezinta oportunitati in acest sens.
Mai mult, imi exprim increderea ca din dezbaterile prilejuite de temele ce urmeaza a fi abordate vor reiesi idei utile pentru formularea unor masuri care sa contribuie la inversarea tendintei de dezintermediere financiara prin incurajarea unei creditari sanatoase. Si nu ma refer doar la discutiile pe marginea provocarilor si oportunitatilor activitatii de creditare, ci si la cele care vizeaza un rol mai activ al Fondului National de Garantare a Creditelor pentru IMM si multiplele dimensiuni ale activitatii bancare - guvernanta si model de business, evaluarea riscurilor si managementul acestora si chiar educatie financiara. Nu ma indoiesc ca toti cei prezenti sunt constienti de rolul important al intermedierii financiare in dezvoltarea durabila a economiei romanesti si de faptul ca depasirea obstacolelor despre care am vorbit nu este posibila decat printr-un efort comun al autoritatilor, al mediului de afaceri si, desigur, al sistemului bancar.
