RO EN
السلة فارغة

AAFB (BEI): 12% dintre firmele romanesti au constrangeri financiare si nu pot investi

Care este cauza ratelor scazute de investitii a firmelor romanesti? In ciuda cresterii economice puternice din ultimii ani si a necesitatilor persistente de modernizare a stocului de capital, putine firme din Romania realizeaza investitii in comparatie cu partenerii UE.
Conform celui mai recent sondaj de Investitii al BEI (EIBIS 2018), ponderea firmelor din Romania care realizeaza investitii continua sa ramana una dintre cele mai mici in comparatie cu Uniunea Europeana. Putem observa totusi o imbunatatire de perspectiva. In 2018, majoritatea firmelor din Romania raporteaza totusi ca intentioneaza sa creasca mai degraba decat sa scada investitiile, marcand o schimbare fata de 2017, cand majoritatea astepta o contractie. Cu toate acestea, mai putin de sapte din zece firme (68%) au raportat in Romania ca au investit in anul 2018, mult sub media UE si Europa Centrala si de Est (ECE), de 87% si respectiv de 79%. Aceasta deficienta de investitie a devenit persistenta in ultimii trei ani, sugerand ca in Romania ar exista factori structurali care impiedica apetitul companiilor de a investi si care scad gradul de antreprenoriat.
Activitatea investitionala redusa contrasteaza cu conditiile de finantare favorabile (nivelul scazut al ratei dobanzii) si o nevoie constanta de investitii pentru convergenta la nivelul UE. In ciuda cresterii puternice a PIB-ului in ultimii ani, convergenta reala este impiedicata de investitiile moderate. Pentru indepartarea blocajelor, avem nevoie, in primul rand, de o imagine clara a principalelor obstacole investitionale si a problemelor cu care se confrunta intreprinderile romanesti.
Calitatea scazuta a activelor subliniaza necesitatea urgenta a unei rate investitionale mai mari. Companiile romanesti considera ca fondul lor de capital este de calitate mai scazuta decat cele din UE. Intreprinderile au raportat calitatea activelor si eficienta energetica a cladirilor printre cele mai scazute din UE, indicand nevoia de inlocuire si modernizare (BEI 2018). In special, intreprinderile mici si mijlocii raporteaza mai des decalaje de investitii –diferenta intre nivelul investitiei necesare si cea realizata-(29%), atat fata de UE, cat si fata de media CESEE (14%, respectiv 24%).
In ceea ce urmeaza, o sa analizam obstacolele investitionale ale firmelor romanesti, utilizand date de la EIBIS 2016-2018, care furnizeaza informatii comparabile privind activitatea de investitii pentru firmele romanesti si cele din UE. In plus, sondajul permite identificarea firmelor constranse din punct de vedere financiar si a caracteristicilor acestora, precum si tipurile impedimentelor investitionale si gravitatea acestora 1.
Care sunt obstacolele cele mai frecvente ale investitiilor pentru companiile romanesti? Identificam atat barierele interne din cadrul intreprinderilor, cat si principalele obstacole din mediul de functionare al firmelor.
Situatiile financiare mai slabe ale companiilor limiteaza accesul la finantare externa pentru unele companii. Caracteristicile financiare ale intreprinderii reprezinta o bariera intrinseca in obtinerea finantarii (suplimentare) si astfel limiteaza capacitatea investitionala a corporatiilor, atat direct, cat si indirect. Rentabilitatea redusa si povara ridicata a datoriilor limiteaza in primul rand cash-flow-ul intreprinderii, precum si accesul la sursele de finantare externe (banci, institutii financiare nebancare, etc.).
In comparatie cu UE, companiile romanesti se remarca printr-un grad de indatorare mai inalt si o baza de capital inferioara. Acest lucru este mai evident in cazul companiilor care sunt constranse din punct de vedere financiar. Daca indatorarea este aproape de pragul de risc acceptat de institutii financiare (sau capitalul propriu mai jos decat un minim acceptabil), finantarea prin credite noi nu este posibila.
Firmele cu constrangeri financiare raporteaza mai des lipsa sau deficienta de investitii. Limitarea finantarii externe rezulta in investitii sub nivelul necesar sau decalaje de investitie. Sursele alternative de finantare externa - cum ar fi leasingul si factoringul - sunt mai potrivite in principal pentru finantarea capitalului de lucru si a investitiilor in echipamente, iar pentru proiecte de investitii mai mari, finantarea de capital ramane singura alternativa.
Sanatatea financiara a firmelor determina accesul acestora la credite, iar Romania detine o cota considerabila de companii, care sunt subcapitalizate sau functioneaza chiar cu capitaluri poprii negative. Ponderea firmelor cu capitaluri proprii negative in Romania este a doua cea mai mare la nivel european. Numai Letonia prezinta o cota mai mare a firmelor cu capitaluri proprii negative, si nu surprinzator, aceasta detine si una dintre cele mai mari ponderi de firme cu constrangere financiara (BEI 2018).
Ponderea ridicata a firmelor cu capitaluri proprii sub nivelul minim reglementat (sau chiar negativ) reflecta si factori structurali. Acestea includ disciplina slaba de plata, precum si aplicarea procedurilor de insolventa. Disciplina slaba de plata, caracteristica recurenta a economiei romanesti si reflectata si in niveluri ridicate de arierate (datorii neplatite la alte intreprinderi nefinanciare), este atat cauza, cat si un rezultat al sanatatii financiare nesatisfacatoare a intreprinderilor. Prevalenta disciplinei slabe de plata face mai putin probabil ca intarzierea efectuarii platilor sa duca la declansarea de proceduri de insolventa de catre partenerii de afaceri. In plus, comparatia intre tari arata ca procedurile de insolventa au o durata de timp relativ indelungata, iar ratele de recuperare sunt scazute in Romania. Conform evaluarii efectuate de Banca Mondiala, ratele de recuperare din Romania se situeaza sub media regionala pentru Europa si Asia Centrala, iar procedura de insolventa dureaza aproximativ cu un an mai mult decat media (3,3 fata de 2,3 ani). Ambii factori ar putea descuraja creditorii sa declanseze procedura de insolventa, contribuind astfel la un numar mare de companii care se afla in stare de sanatate financiara precara, dar continua sa existe.
Aproximativ 12% dintre firmele romanesti pot fi considerate ca fiind constranse financiar. Romania a fost printre tarile cu o pondere de peste medie a firmelor cu constrangeri financiare in ultimii trei ani (9% in medie, fata de 6% pentru UE, conform EIBIS 2016-2018). In timp ce ponderea firmelor europene cu constrangeri financiare a scazut usor in 2018, de la 7% la 5%, diversitatea este relativ mare in cadrul tarilor membre UE. Cea mai mica pondere a firmelor cu constrangere financiara este in Austria (2%. mai multe tari din ECE, printre care si Romania, aratand o cota mai mare a firmelor cu constrangeri financiare. Romania are a treia cea mai mare pondere in UE, dupa Letonia si Grecia, (ambele cu mai mult de 13%).
Dincolo de constrangerile financiare, activitatea de investitii corporative poate fi impiedicata de o serie de obstacole din mediul de afaceri. Examinand opiniile firmelor cu privire la aceste obstacole, ies in evidenta incertitudinea, reglementarea afacerilor si a pietei fortei de munca ca aspecte-cheie pentru firmele din Romania. Aproximativ trei sferturi (75%) din firme raporteaza incertitudinea ca fiind un obstacol al planului investitional pe termen lung si aproximativ doua treimi considera ca reglementarile blocheaza investitiile.
Preocuparile legate de incertitudine si reglementare sunt probabil legate de incertitudinea interna cu privire la evolutia si modificarile reglementarilor. Aici nu este vorba neaparat de nivelul de reglementare, ci de frecventa si imprevizibilitatea modificarilor de reglementare care pot cauza dificultati in planificarea investitiilor pe termen lung si, prin urmare, impiedica investitiile.
Lipsa fortei de munca calificate si a infrastructurii de transport adecvate sunt de asemenea bariere de investitii frecvent mentionate de firmele romanesti. Ponderea intreprinderilor din Romania care considera lipsa infrastructurii de transport adecvata ca fiind o bariera de investitie ramane cu mult peste media UE (60% in Romania, fata de 46% in UE). Acest lucru este in concordanta cu o calitate scazuta de facto a infrastructurii de transport in comparatie cu uniunea europeana, ceea ce sugereaza evident nevoile persistente de a imbunatati capacitatea si calitatea infrastructurii. Desi mai putine firme romanesti raporteaza lipsa fortei de munca calificate ca o problema in comparatie cu media UE, gasirea si pastrarea personalului calificat se afla si in Romania printre primele cinci obstacole de investitii principale. In special, o mare parte a intreprinderilor mici si mijlocii considera ca problema este importanta (49% fata de 31% pentru firmele mari).
Intreprinderile cu crestere rapida (HGE) se confrunta cu bariere de investitii in mod deosebit, atat in intreaga UE cat si in Romania . Firmele din Romania sesizeaza mai des lipsa fortei de munca calificate, accessul la finantare si reglementarea pietei fortei de munca a fi bariere investitionale. Firmele cu crestere rapida, au nevoie prin definitie de personal nou si surse de finantare aditionale pentru dezvoltarea activitatii. De asemenea, aceste intreprinderi pot necesita personal cu calificare inalta si/sau personal tehnic mai specific, avand in vedere ca o mare parte opereaza in sectoare de inalta tehnologie. Prin urmare, ele pot fi mai predispuse la lipsa de experienta pe fondul unei emigrari a persoanelor cu calificare inalta. De asemenea, este posibil ca sistemul financiar sa fie mai putin adaptat la nevoile financiare ale intreprinderilor din sectoarele de inalta tehnologie, in special in cazul intreprinderilor din domeniul serviciilor de IT cu imobilizari necorporale majoritar, care nu au garantii de ipoteca.
Concluzii
Cauzele investitiilor corporative scazute in Romania sunt legate de sanatatea financiara a companiilor si de obstacolele din mediul lor de operare. Prevalenta firmelor subcapitalizate sau cu capitaluri sub pragul minim reglementat (adesea negative) este un factor care contribuie la rata investitionala scazuta in Romania. Companiile care realizeaza investitii au situatii financiare mai solide fata de companiile care nu investesc deloc. Scaderea capitalului propriu in urma acumularii pierderilor este o problema pentru multe firme si are ca rezultat rate de indatorare peste pragul acceptabil de risc de solvabilitate si de bonitate bancara. Prin urmare, finantarea prin creditare aditionala este exclusa si investitia este limitata la profitul reinvestit sau la atragerea de noi capitaluri.
Pe langa cele de mai sus, exista si unele firme care sunt profitabile si promitatoare, dar sunt constranse din punct de vedere financiar din cauza profilului lor de risc mai ridicat sau a posibilitatilor reduse de garantare prin ipoteca, deoarece acestea cresc foarte rapid, inoveaza si au o cota mai mare de imobilizari necorporale si/sau nu dispun de imobilizari corporale. Subfinantarea firmelor inovative cu crestere rapida limiteaza potentialul general de crestere al tarii si rata de investitii la nivel agregat.
Barierele de investitii rezulta in deficiente investitionale mai mari. Reducerea incertitudinii, cel mai adesea invocata in mediul de afaceri din Romania, ramane cheia pentru a face fata blocajelor investitionale. Incertitudinea atenueaza apetitul investitional al firmelor si risca sa submineze competitivitatea Romaniei. Imprevizibilitatea procesului de elaborare a politicilor publice impiedica apetitul investitional al intreprinderilor prin cresterea costurilor de informare si a incertitudinii privind rentabilitatea. De asemenea, aceasta limiteaza capacitatea sectorului financiar de a finanta economia si blocheaza dezvoltarea pietei de capital pentru care increderea este un factor determinant. In plus, incertitudinea face economia mai vulnerabila la schimbarile cu privire la sentimentul investitorilor la nivel mondial. Astfel, pentru accelerarea investitiilor, este esentiala cresterea previzibilitatii.
In plus, accesul de finantare si disponibilitatea personalului calificat au cel mai puternic impact asupra investitiilor intreprinderilor cu crestere rapida (HGEs) din Romania. Consolidarea mediului de afaceri si dezvoltarea sectorului financiar poate ajuta la sustinerea firmelor cu perspective promitatoare. Pentru a sprijini intreprinderile cu crestere rapida, diversificarea tipurilor de finantare este necesara. Pe langa credite bancare este absolut necesara finantarea alternativa prin pietele de capital si private equity. In prezent, dezvoltarea pietei de capital din Romania se afla intr-o faza incipienta. Extinderea utilizarii instrumentelor financiare cu o componenta de inovare ar putea contribui, in mod similar, la facilitarea constrangerilor financiare pentru intreprinderile inovatoare, in special in domeniul tehnologiilor avansate.
Dezvoltarea si pastrarea fortei de munca calificate este esentiala pentru cresterea investitiilor dar si pentru imbunatatirea productivitatii si a cresterii incluzive pe termen lung. Evolutia productivitatii a atenuat doar partial cresterea costurilor cu forta de munca in ultimii ani, iar productivitatea muncii in Romania este cu mult sub media UE. Emigrarea agraveaza lipsa fortei de munca calificate, retinand in special intreprinderile inovatoare si in crestere. Consolidarea investitiilor in educatie si imbunatatirea legaturii pietei fortei de munca cu sistemele de educatie si formare profesionala sunt necesare pentru a imbunatati competenta tarii.

AGENDA CONSTRUCTIILOR

Vizualizaţi acum şi valorificaţi toate oportunităţile!
Ştiri de calitate și informaţii de afaceri pentru piaţa de construcţii, instalaţii, tâmplărie şi domeniile conexe. Articolele publicate includ:
- Ştiri de actualitate, legislaţie, informaţii statistice, tendinţe şi analize tematice;
- Informaţii despre noi investiţii, lucrări, licitaţii şi şantiere;
- Declaraţii şi comentarii ale principalilor factori de decizie /formatori de opinie;
- Sinteza unor studii de piaţă realizate de către organizaţii abilitate;
- Date despre noile produse şi tehnologii lansate pe piaţă.
AGENDA INVESTITIILOR
EURO-CONSTRUCTII
EURO-FEREASTRA
FEREASTRA

Abonare newsletter