Reff & Asociatii: Desfasurarea unui control fiscal in contextul starii de alerta

In contextul incetarii starii de urgenta si al repornirii economiei, exista o preocupare ridicata in toate mediile pentru instituirea unor proceduri care sa permita desfasurarea in siguranta a activitatilor umane si economice. Mai mult, aceasta se transforma in obligatie, intrucat, pe durata starii de alerta instituita la nivel national, operatorii economici privati trebuie sa aplice o serie de masuri de prevenire si control al infectarii cu noul coronavirus. Cu toate acestea, in privinta desfasurarii controalelor fiscale in aceasta perioada, preocuparea pare sa lipseasca sau sa fie lasata mai mult in sarcina contribuabililor. Cu exceptia unui comunicat din 16 martie, neconcretizat in vreun act normativ, autoritatile nu au stabilit reguli speciale cu privire la desfasurarea controalelor fiscale in noul context economic, medical si uman.

In aceste conditii, ce poate face un contribuabil in cazul unui control fiscal pentru a limita riscurile pentru sine, businessul sau si angajatii sai, in paralel cu respectarea regulilor impuse in perioada starii de alerta si, poate, chiar si ulterior incetarii acesteia, dar si a obligatiilor specifice in cazul inspectiei fiscale?

De regula, inspectia fiscala nu poate incepe in lipsa comunicarii avizului de inspectie fiscala si majoritatea contribuabililor se intreaba, la primirea avizului, daca inspectia ar putea fi amanata in contextul masurilor de prevenire si control instituite. Dupa primirea avizului de inspectie fiscala, legea permite contribuabilului sa solicite, pentru motive temeinic justificate, amanarea inceperii inspectiei fiscale. Problema care apare este in ce masura contextul starii de alerta poate reprezenta un motiv temeinic justificat pentru a determina amanarea inspectiei fiscale.

In principiu, raspunsul la aceasta intrebare poate fi afirmativ, in functie de circumstante. Starea de alerta poate determina o restrangere considerabila a activitatii contribuabililor din cauza masurilor pe care sunt nevoiti sa le adopte. Spre exemplu, operatorii economici pot dispune, cu consimtamantul angajatului, desfasurarea activitatii in regim de telemunca sau munca la domiciliu, pot exista cazuri de somaj tehnic sau dificultati in procesul de obtinere a documentelor justificative arhivate la un alt operator economic afectat de masurile instituite. Aceste situatii ar trebui sa reprezinte motive justificate care sa conduca la amanarea termenului de incepere a inspectiei fiscale.

Potrivit dispozitiilor legale, debutul controlului fiscal are loc odata cu inscrierea in registrul unic de control. In practica, inscrierea in registrul unic de control presupune prezenta fizica a inspectorilor fiscali la sediul contribuabilului. Or, din aceasta perspectiva cel putin, prezenta organului fiscal la sediu pare inevitabila. Nu poate fi exclusa, totusi, prezentarea de catre contribuabili a registrului unic de control la sediul organului fiscal, la o data si o ora stabilite in prealabil, de comun acord, in temeiul cooperarii si bunei-credinte ce trebuie sa existe intre contribuabil si autoritatea fiscala.

In ceea ce priveste locul de desfasurare, regula generala este ca inspectia trebuie sa aiba loc la sediul contribuabilului. Cu toate acestea, in contextul implementarii de catre contribuabili a procedurilor stricte de igiena pentru angajati sau zone de productie, pot exista situatii in care nu se recomanda accesul inspectorilor fiscali in aceste zone din motive ce tin nu doar de protejarea sanatatii angajatilor, ci si de riscul de contaminare a spatiului de lucru.

Daca o societate nu detine sau nu poate pune la dispozitie un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se poate desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord.

In cazurile in care, totusi, controlul fiscal se va desfasura la sediul contribuabilului, este indiscutabil faptul ca operatorii economici vor avea obligatia sa asigure, la intrarea in sediu, triajul epidemiologic si dezinfectarea mainilor inspectorilor fiscali, spre exemplu. Deosebit de problematice vor fi acele situatii in care temperatura inspectorilor fiscali va depasi nivelul admis de reglementarile in vigoare, nefiind exclusa posibilitatea contribuabilului de a le interzice intrarea in sediu.

Proba cea mai frecventa in cadrul controlului fiscal este proba cu inscrisuri care, de cele mai multe ori, este administrata prin analizarea nemijlocita a documentelor justificative. Or administrarea acesteia poate avea loc si prin utilizarea unor mijloace alternative, cu acordul organelor fiscale, cum ar fi mijloacele electronice de comunicare la distanta (e-mail, fax si altele asemenea) sau transmiterea documentelor in format fizic catre organul fiscal prin servicii de posta sau de curierat. Aceste variante se folosesc si in prezent cu acordul organului fiscal, existand premisa de a fi generalizate.

In afara administrarii probei cu inscrisuri, organul fiscal are dreptul de a solicita contribuabilului sa se prezinte la sediul sau pentru informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale. Si in acest caz, o alternativa la prezenta fizica este transmiterea in prealabil a documentelor justificative catre autoritatea fiscala si sustinerea explicatiilor suplimentare prin mijloace de comunicare la distanta.

Totusi, in cadrul inspectiei fiscale, exista doua momente in care contactul nemijlocit cu autoritatile fiscale este, in mod traditional, de esenta: discutia finala si sustinerea orala a contestatiei. In perioada starii de urgenta, s-a observat o tendinta din partea organelor fiscale de a utiliza mijloacele de comunicare la distanta pentru a parcurge aceste etape, asigurandu-se, in acest fel, respectarea dreptului contribuabilului de a fi ascultat.

Asadar, implementarea masurilor de prevenire si control in contextul pandemiei au determinat autoritatile fiscale sa gaseasca noi modalitati care sa le permita continuarea activitatii de inspectie si de solutionare a contestatiilor, modalitati care s-au dovedit, de altfel, destul de eficiente. Cu toate acestea, aplicarea acestor solutii s-a limitat la cazuri punctuale, nefiind vorba in acest moment de o generalizare.

In concluzie, se poate afirma ca exista parghii pentru ca inspectiile fiscale sa se desfasoare si in contextul noilor restrictii. Insa acestea nu se intemeiaza pe un cadrul legislativ flexibil sau adaptat noilor vremuri, ci depind mai mult de demersurile pe care le desfasoara contribuabilul. Reasezarea modului de efectuare a controalelor fiscale ar trebui sa reflecte preocuparea autoritatilor fiscale pentru asigurarea respectarii masurilor de protectie, dar si pentru modernizarea institutiei. Mai mult, situatia creata de pandemie ar putea reprezenta chiar un punct de plecare in directia unei veritabile digitalizari a administratiei fiscale.