Ghidul de bune practici din perspectiva creditorilor (furnizori si institutii financiare) se concentreaza asupra impactului distribuirii dividendului asupra vulnerabilitatii companiei in cazul unor socuri negative, precum si evolutia comportamentului de plata a firmei subiect in perioada ex-post dividend, dupa cum urmeaza:1. Plata dividendelor nu trebuie insotita de o deteriorare a comportamentului de plata catre creditori
Iata mai jos cateva dintre semnalele care pot indica acest risc referitor la clientii care distribuie profitul net sub forma de dividend:
- Lichiditatea Numerar (raportul dintre trezoreria neta (numerar + investitii pe termen scurt) si datoriile pe termen scurt) inregistreaza un trend descrescator, este sub media sectoriala si tinde catre zero;
- Indicatorul CCR (eng. „Cash Coverage Ratio”, analizat in capitolul patru) devine subunitar si foarte fragil in contextual scenariilor de stress (neincasarea creantelor sau diminuarea veniturilor), deci clientul respectiv prezinta o vulnerabiliate in crestere;
- Gradul de indatorare (raportul dintre Datorii si Active) inregistreaza un trend crescator si depaseste media sectoriala precum si pragurile recomandate prin normele de analiza financiara (prezentate in acest capitol in functie de ciclul operational lung / scurt);
- Indicatorul CCC (eng. „Cash Conversion Cycle”, analizat in capitolul trei) devine negativ pe fondul cresterii termenului de plata al furnizorilor peste durata ciclului operational (durata consolidata de colectare a creantelor si rotatie a stocurilor).
- Compania subiect inregistreaza informatii negative in piata: instrumente refuzate la plata (informatii publice in Centrala Incidentelor de Plati gestionata de catre Banca Nationala a Romaniei, si accesibila prin intermediul oricari banci), procese comerciale deschise impotriva firmei subiect (ordonante de plata, somatii de plata, cereri de insolventa, proceduri de executare silita sau cerere cu valoare redusa);
2. Pentru limitarea unor comportamente agresive de distribuire accelerata a dividendelor, contractele semnate pot conditiona oferirea beneficiilor in contextul asumarii unor obligatii privind gradul maxim de indatorare, nivelul minim de capitalizare sau procentul maxim de distribuire al profitului net sub form de dividend
- (in literatura si practica de specialitate, aceste obligatii poarte denumirea de „covenants”). Se recomanda o monitorizare constanta a clientilor pentru respectarea acestor conditii, cu frecventa trimestriala pentru cei mai importanti clienti, semestriala pentru clientii medii si cel putin anuala pentru restul clientilor din portofoliu. Pragurile de expuneri comerciale / credite acordate mari, medii si mici pot fi stabilite de fiecare furnizor / banca in parte, in functie de propriul portofioliu si nivelul de concentrare (analiza Pareto de corelare a ponderilor numerice cu cele valorice);
3. Distribuirea profitului net sub forma de dividend nu este singura modalitate prin care actionarii isi pot distribui beneficiile in interes personal
Astfel, in contextul preferintei de optimizare fiscala, exista companii care recurg la diferite practici de crestere a cheltuielilor inregistrate de companie pentru alocarea acestor beneficii. Iata mai jos cateva dintre semnalele care pot indica aceste practici la clientii tai:
- Diminuarea nejustificata a marjei brute (EBITDA) - respectiv o companie care inregistreaza o profitabilitate bruta foarte scazuta pe fondul aprovizionarilor foarte scumpe de la furnizori, in timp ce restul companiilor similare (concurenti ai firmei respective) inregistreaza un cost mediu de aprovizionare de la furnizori mult mai mic. In acest caz, este important sa analizei in ce masura furnizorii si firma respectiva fac parte din acelasi grup de companii relationate prin actionar si / sau administrator comun. Mai mult decat atat, o asemenea practica poate face subiectul unor investigatii fiscale de optimizare frauduloasa a impozitelor aplicate profitului brut (eng. „price transfer”);
- Cresterea nejustificata a altor cheltuieli de exploatare - in aceasta categorie sunt incluse cheltuieli privind prestatiile externe (intretinere si reparatii, redevente si chirii, primele de asigurare, studii si cercetare, training si pregatirea personalului, cheltuieli cu alte servicii prestate de terti, comisioane si onorarii, protocol, reclama si publicitate, transport de bunuri si personal, detasari, deplasari si transferuri, servicii postale si telecomunicatii, cheltuieli cu servicii bancare si asimilate), cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor corporale, cheltuieli privind calamitati si alte evenimente similare (incepand cu 1 ianuarie 2015 nu se mai inregistreaza in categoria cheltuielilor extraordinare), cheltuieli cu despagubiri, amenzi si penalitati, cheltuieli cu donatii si subventii acordate. Dinamica (evolutia procentuala si absoluta) altor cheltuieli de exploatare ar trebui sa fie mai lenta comparativ cu evolutia cifrei de afaceri. Daca observi o situatie diferita, solicita informatii detaliate de la clientul respectiv, pentru a explica componenta altor cheltuieli de exploatare. Acest lucru devine imperios necesar atunci cand clientul respectiv solicita o amanare la plata a facturilor curente sau o restructurare a creditului in derulare. Pentru informatii suplimentare, click aici!
