Banca Nationala a Romaniei (BNR) a publicat prima editie din 2021 a Raportului asupra stabilitatii financiare, in cadrul caruia sunt evidentiate evolutiile recente din economia reala, economia financiara si vulnerabilitatile la adresa stabilitatii financiare pe termen scurt si mediu.In prima parte a raportului banca centrala atrage atentia cu privire la structura bilantiera solida a institutiilor de credit din Romania (date fiind evolutiile favorabile din ultimii ani ai ciclului economic post-criza) si la mentinerea increderii in sectorul bancar, factori care au avut o contributie fundamentala la adresarea provocarilor determinate de incidenta pandemiei coronavirus.
Analiza BNR subliniaza faptul ca rezultatele exercitiilor de testare la stres a lichiditatii si solvabilitatii indica o capacitate ridicata a sectorului bancar in managementul riscurilor decurente din evolutii macroeconomice severe pe viitor.
Pe de alta parte, in cadrul acestui raport BNR atrage atentia cu privire la faptul ca eficienta operationala a institutiilor de credit si indicatorii de calitate a activelor din sectorul bancar ne plaseaza intr-o zona de risc mediu, aspect care determina banca centrala sa reitereze importanta unei atitudini prudente in ceea ce priveste distribuirea dividendelor (in linie cu recomandarile europene).
Conform raportului BNR harta riscurilor la adresa stabilitatii financiare din Romania include urmatoarele puncte:
1. tensiuni la nivelul echilibrelor macroeconomice, inclusiv in contextul efectelor pandemiei coronavirus - risc sistemic sever;
2. incertitudini la nivel global in contextul pandemiei - risc sistemic ridicat;
3. riscul de nerambursare a creditelor contractate de sectorul neguvernamental - risc sistemic ridicat;
4. riscul privind accesul la finantare a economiei reale - risc sistemic moderat.
In cadrul raportului BNR atrage atentia cu privire la una din consecintele pandemiei COVID-19 - riscul de deteriorare a calitatii portofoliului de credite. In scenariul central rata creditelor neperformante s-ar putea majora la 9,9% la final de 2022, iar in scenariul advers acest indicator ar putea creste la 19,4% in decembrie 2022, aspecte evidentiate in al doilea grafic din partea dreapta.
Nu in ultimul rand, raportul elaborat de banca centrala atrage atentia cu privire la factorii de vulnerabilitate structurala la adresa stabilitatii financiare din Romania:
1. disciplina scazuta la plata in economie si vulnerabilitati in bilantul firmelor;
2. nivelul scazut al intermedierii financiare;
3. problema demografica.
In ceea ce priveste gradul de intermediere financiara Romania se pozitioneaza pe ultimul loc la nivelul Uniunii Europene, cu o pondere a creditului neguvernamental in PIB de aproximativ 27%, aspect evidentiat in primul grafic de pe prima pagina. Tarile din regiune inregistrau niveluri ale indicatorului credit neguvernamental/PIB in 2020 de 35% (Ungaria), 48% (Polonia), 52% (Bulgaria), 54% (Cehia), iar media Zonei Euro se situa la 95%, conform datelor Bancii Mondiale.
Acest nivel redus al gradului de intermediere financiara reprezinta un factor de risc, mai ales in contextul problemelor structurale de capitalizare la nivelul companiilor si preferintei acestora pentru finantari externe (de la companii mama). Astfel, conform datelor BNR indatorarea firmelor rezidente fata de grupul nerezident din care fac parte s-a majorat de 4 ori intre decembrie 2009 si decembrie 2020, ceea ce constituie un factor de risc pentru stabilitatea financiara, data fiind expunerea la socuri dinspre economiile tarilor de origine.
Analiza bancii centrale evidentiaza ponderea ridicata a companiilor nefinanciare cu deficiente de capitalizare, precum si disciplina scazuta la plata in Romania. Astfel, conform datelor BNR la final de 2019 numarul firmelor cu capitaluri proprii sub limita reglementata se situa la 244,1 mii (din care 97% cu valori negative) in diminuare cu 5,9% an/an, dar reprezinta peste 35% din totalul companiilor nefinanciare - necesarul total de capitalizare pentru aceste firme era estimat la 154,6 miliarde RON la final de 2019, in scadere cu 2,5% an/an.
Structura firmelor subcapitalizate din Romania pe sectoare este reprezentata in ultimul grafic de pe prima pagina: imobiliare (22%), comert (17%), servicii (15%), industria prelucratoare (15%), utilitati (11%), constructii (9%), industria extractiva (6%) si agricultura (5%). Totodata, BNR atrage atentia cu privire la persistenta companiilor in aceasta situatie: la final de 2019 30% din companii se aflau in aceasta situatie de cel putin 10 ani; totodata, peste 14% din aceste companii au ramas subcapitalizate in fiecare an incepand cu 2008; durata medie in care companiile raman subcapitalizate este de 7 ani; in primele sase luni din 2020 necesarul de capitalizare s-a ameliorat cu 5% an/an in sectorul privat si cu 10% an/an in sectorul public.
De altfel, in pofida ritmului ridicat de crestere economica din perioada post-criza necesarul de recapitalizare al companiilor a crescut semnificativ, aspectiv evidentiat in primul grafic din partea dreapta. Pe de alta parte, raportul BNR atrage atentia cu privire la disciplina laxa la plata in economie - in iunie 2020 finantarea companiilor se realiza prin credit comercial intr-o pondere ridicata (30% din pasivul acestora), iar rata creditelor restante se situa la 13% pentru companiile nefinanciare, nivel inferior celui inregistrat in criza anterioara (20%).
Nu in ultimul rand, BNR subliniaza faptul ca perioada curenta (la inceputul unui nou ciclu dupa incidenta celei mai severe crize sanitare la nivel mondial din ultimul secol) ar trebui sa constituie un moment oportun pentru reducerea vulnerabilitatilor de natura structurala si efectelor negative generate de pandemie, printr-o schimbare a structurii economiilor, cu accent pe protectia mediului inconjurator, implementarea de investitii pentru sustinerea inovatiilor si digitalizarea puternica a fluxurilor de productie, atat la nivelul industriei, cat si in sfera serviciilor, precum si ameliorarea gradului de incluziune si de reducere a inegalitatii.
In acest context, Romania are potential ridicat de ameliorare in ceea ce priveste cresterea gradului de tehnologizare a companiilor (aspect evidentiat in ultimul grafic din partea dreapta), digitalizarea economiei si majorarea investitiilor pentru cercetare & dezvoltare.
