Contribuabilii din orasele in care s-au realizat lucrari de reabilitare termica a imobilelor existente vor plati in perioada urmatoare o taxa speciala care sa acopere contravaloarea cuantumului valoric pe care trebuiau sa si-l asume, insa a fost preluat (suportat) de autoritatile publice locale. Legea nr.238/2013, publicata in Monitorul Oficial la data de 19 iulie a.c., are ca obiect aprobarea Ordonantei nr. 63/2012 cu privire la completarea OUG. nr. 18/2009 referitoare la cresterea performantei energetice a imobilelor. In actul normativ se prevede, in mod explicit, la art. 10, faptul ca, pentru proprietari, cota de contributie nu poate fi mai mica de 10% din totalul cheltuielilor. Aici intervine elementul care demonstreaza ca gratuitatea a fost "o perdea de fum", la art. 14 precizandu-se ca sarcina de finantare a beneficiarilor poate fi preluata de primarii, dar sumele alocate vor fi recuperate ulterior, din fondul de reparatii al imobilelor respective sau, dupa caz, prin instituirea unei asa-numite "taxe de reabilitare termica", stabilite prin hotarare a consiliului local. De asemenea, sumele respective vor trebui achitate intr-o perioada de maximum 10 ani de la receptie. Singurele exceptii sunt constituite de persoanele cu handicap, cazurile sociale, veteranii de razboi si pensionarii cu venituri situate sub castigul salarial mediu net pe economie.
Principalii beneficiari - antreprenorii generali si "alesii neamului"
Asa dispare mitul "beneficiilor gratuite", asigurate prin bunavointa edililor, ce reprezinta, in mod impartial, interesele cetatenilor. De fapt, primarii pot fi acuzati de inselaciune prin utilizarea unor mijloace false de promovare, in vederea obtinerii votului popular. Mecanismul folosit a fost destul de simplu: autoritatile locale au accesat credite cu dobanzi mai mari sau mai mici de la diferite institutii financiare (cele mai multe, de la Banca Europeana de Investitii - BEI), pentru care au fost negociate diverse conditii de rambursare, sume care au fost folosite pentru a acoperi atat contributia proprie, precum si pe cea a proprietarilor (diferentele au fost asigurate de la bugetul public, prin intermediul ministerului de resort). Banii au fost transmisi de BEI la termenele stabilite, conform unor grafice agreate de comun acord, fara a putea fi deturnati si au ajuns rapid in conturile antreprenorilor generali (stabiliti de primarii). In continuare, insa, blocajul a fost total, nu a existat un control in ceea ce priveste conformitatea lucrarilor, iar platile catre subantreprenorii specializati au avut intarzieri uriase, in conditiile in care sumele contractate cu acestia asigurau oricum derularea activitatii la limita pragului de rentabilitate. Daca se trage linie, se constata, in mod facil, faptul ca principalii castigatori sunt reprezentati de marii antreprenori si autoritatile publice, in vreme ce perdanti sunt executantii propriu-zisi ai lucrarilor (multi dintre acestia fiind nevoiti sa demareze procedurile de insolventa) si beneficiarii care s-au ales cu lucrari de mantuiala (ce nu asigura performante tehnice minimale) si, in plus, mai trebuie sa si plateasca pentru aceste improvizatii. Informatii suplimentare, la www.legis.ro
